acelaşi ceas la care te uitai
in fiecare dimineata
inainte sa te trezesti
o sa te-ngroape intr-un capat al orei sale.
visul pe care l-ai calcat in picioare
cand ti-ai negat pentru prima oara existenta
o sa-ti spintece piatra funerara in doua.
nici macar nu o sa ai odihna senina
pentru ca n-ai fost capabil sa imbratisezi
ceva mai inalt
decat spatarul scaunului
pe care te sprijini mereu cand te ridici
si,bineinteles,cantecul nobil
o sa fie un gen de legamant cu cenusa.
cand ai s-ajungi patriarhul toamnei tale,
lespedea aceea neagra
pe care ti-o doresti atat de mult
cu siguranta o sa te sperie.
N-ai mai vazut niciodata culoarea neagra!
desi griul iti este familiar.
lumanarile,nici nu-ti inchipui
ce mult am visat la ele.
atunci o sa fie incolore,sau transparente,
sau nici macar n-o sa arda.
o sa arda doar durerea asupra
nefiintei tale.
am rupt o bucata de albastru din cer
mai tii minte?
o iei si pe aceea cu tine
daca n-o sa ai lumina,
sau daca ai nevoie de o batista.
folia aia de nedumerire
de la sandwichul de ieri e rupta,
poate ar fi mai bine sa-ti cumperi alta.
ochelarii grei,suverani din tinerete
pe tamplele tale
o sa plece intr-un oras de o pace hispanica
de aici,
de aproape.
Daca mori tu nu o sa mai stii nimic
despre Romania.
Daca mor eu,
Romania n-o sa mai stie nimic
despre sine.
